De ce m-am dus sa votez ?

Intrebarea este inselatoare. Vroiam sa intreb, de fapt: „de ce m-oi fi dus la vot ?”. Am facut-o din constiinta... civica ?

Constiinta civica a ramas ca o carcasa goala in memoria mea. Exista notiunea dar nu exista continutul.

Oricat de mult as privi in jurul meu ca sa gasesc ceva ce ar putea fi un reper pentru civism, pentru constiinta civica, nu gasesc. Aud strigate, intr-adevar, personaje care striga isterice diverse indemnuri care se refera la civism, la constiinta civica. Nu vad insa un comportament al cuiva pe care sa il atribui acestei notiuni. Nu vad decat exemple care ar putea fi opusul acestei notiuni dar existenta unui opus fara existenta unui reper fata de care sa existe opozitie ar fi un nonsens.

Am privit in adancul memoriei mele si in adancul constiintei mele pentru a gasi radacini ale constiintei civice, pentru a cauta o salvare in interiorul meu. Am gasit pe invatatoarea mea, i-am gasit pe parintii mei care m-au invatat sa fiu cuminte, sa traversez pe zebra, sa nu arunc hartii pe jos, sa ii ajut pe batrani, sa fiu politicos, sa ii respect pe altii, sa fac orice lucru bine si intotdeauna pana la capat, sa nu ii bat pe altii, sa nu omor animale, sa nu omor oameni, sa nu fur de la altii, sa fiu bun gospodar, sa ii ajut pe altii si altele de acest fel.

Sa alegem de aici „sa fiu bun gospodar”, „sa ii ajut pe altii”, „sa fac orice lucru bine si pana la capat”. Sa zicem ca ar avea legatura cu primarii si implicit cu procesul prin care acestia sunt desemnati. Daca ei ar urmari aceste lucruri, as putea sa spun ca pot sa ader la un model de civism.

Totul paleste insa cand privesti listele cu cei pe care ar trebui sa ii alegem. Listele cele mai consistente sunt ale partidelor care sunt in topul acuzatiilor de coruptie. Candidatii creditati cu cele mai multe sanse sunt ale acestor partide si de cele mai multe ori au fost implicati ei insisi in diverse scandaluri. 

Acesta a fost civismul meu ? Ca i-am ajutat pe acestia sa continue jaful ?  Aseara am revazut „O scrisoare pierduta” si azi „Titanic vals”. Niste sugubeti de la televiziuni au si ei probleme cu descoperirea constiintei civice. Vai de mine, cu cine am votat ?

Noi nu dorim sa schimbam guvernul

        Nu, domnule Iohannis, nu vrem o schimbare de guvern. Nu ne va ajuta cu nimic. Nu avem incredere in cei care ar putea forma un guvern acum. Nu avem incredere ca intelepciunea dumneavoastra, ascunsa adanc dincolo de puterea noastra de observare, va scoate la lumina un prim-ministru-minune si un guvern minune. Ati reusi cumva doar daca ati face un guvern de manelisti.

        Nu, domnule Iohannis. Este cuvantul pe care il meritati si langa el, asa cum va place, nu o sa mai asezam multe cuvinte.

        Nu.

        Nu mai vrem aceste partide politice, nu mai vrem elita din care isi selecteaza candidatii si cadrele. Nu mai vrem ideologia lor comuna: minte si injura – pune mana pe putere – fura.

        Nu vrem ca cei care au decis pana acum drumul pe care a pornit Romania sa decida si de acum inainte. Nu ii mai vrem pe cei care au avut functii de conducere in partidele politice (guvernamentale si neguvernamentale), nu ii mai vrem pe sefii de filiale si acolitii lor, nu mai vrem secretarele sau sustinatoarele infocate, nu mai vrem soferii si verisorii lor.

        Nu ii mai vrem pe spagarii care spuneau chiar inainte de a fi arestati „N-om fi, domn’e, toti un neam de hoti”. Nu ii mai vrem pe cei care, pentru a pune mana pe un milion au facut pagube de un miliard.

        Transmiteti-i deci d-lui Orban sa isi mute constiinta din emisiunile in care jubileaza cu gandul la putere intr-un catun indepartat in care sa fie invatator pe 15 milioane pe luna sau sef de post cu 20 milioane. Zic si eu, ca nu am vazut statele de plata.

        In calitate de sef al statului, persoana la care un popor intreg se gandeste atunci cand are un neajuns, faceti-i pe toti sa isi dea demisia din partide, din consilii judetene, din primarii si asa mai departe. Imediat, nu esalonat. Fara discutii de genul „pai s-ar crea anarhie”. Si sa nu mai auzim de ei macar 5 ani (erau blanzi timisorenii cand cereau asta). Noi suntem gata sa punem umarul. Abia apoi ocupati-va de guvern (o sa mai aveti din ce sa il faceti, va asigur).

        Faceti asta si va vom acorda un cuvant minunat, care va starni lacrimi de emotie: „da”.

        Nu faceti asta si va vom acorda un alt cuvant: „jos” urmat de milioane de semne de exclamatie.

        Dumneavoastra va sunt suficiente doua cuvinte, ne-ati aratat-o cu prisosinta pana acum. Aveti ultima sansa pentru un lucru bine facut.

Historia se repeta

        Pe coperta unei reviste romanesti de istorie pentru care trebuie sa platim 9,99 lei, apare scris mare „Enigma Printului Negru al Tarii Romanesti”.

        Ei, zic, hai sa o iau sa vedem ce mai spun istoricii despre inceputurile Tarii Romanesti...

        Ce sa spuna ? In acelasi articolas care se intinde pe muuulte pagini ni se repeta de cateva ori ca din analiza ADN rezulta ca mama acelui print avea origini germane sau nord-indiene si ca a murit pe la 40 de ani intre anii 1340 si 1350. De asemenea, printul avea un inel a carui inscriptie este si ea pomenita de mai multe ori.

        Haios este ca, desi analiza ADN indica origini germane sau nord-indiene (ca sa vezi ce ti-e cu arienii astia...) iar pielea printului era inchisa la culoare, se construieste o intreaga poveste despre nobila de neam germanic care ar fi putut fi mama printului (si sotia lui Basarab I). Ca doar nu vrem sa credem ca primii voievozi au venit cu ADN-ul din Pakistan...

        Autorii nu uita sa il intepe putin pe venerabilul Neagu Djuvara care, analizand cateva documente, a tras concluzia ca primii voievozi valahi ar fi avut origine cumana. Desi nimeni nu aduce vreun argument impotriva ipotezei (argumentate) a lui Neagu Giuvara, citim randuri-randuri care spun ca o asemenea concluzie nu se poate trage dupa o analiza superficiala a unui individ care nu este istoric.

        Intamplator, aiurind in aceeasi zi pe Facebook, intru pe un link care ducea  pe site-ul aceleeasi reviste la un articol despre viata amoroasa a lui Stefan cel Mare. Din acel articol aflu ca Maria de Mangop a fost singura de care Stefan a divortat; celelalte neveste au decedat. Nu stim daca inainte sau dupa Stefan.

        Daca tot eram pe acolo, am cautat lamuriri suplimentare si iata ce am gasit: „Din corespondenţa vremii reieşea că Ştefan cel Mare, după terminarea treburilor administrative, politice etc din locurile unde poposea, cerea să i se aducă seara ibovnice. Însă, nu se face nicăieri menţiunea că au şi fost în dormitorul voievodului”. Aha, probabil ca discutia cu ibovnicele avea loc in sufragerie (ceea ce e altceva).

        Deh, asa e cand historia e tratata ca o barfa.

Caprele lui Grebla, struti, dropii si seriale de succes

        Citim in presa ca Toni Grebla, fost judecator la Curtea Constitutionala a fost retinut pentru vanzarea unor capre. Un mare post TV ne spunea cu lux de amanunte (afisand fericirea meritata pentru spectacolul ridiculizarii unui adversar politic) povestea caprelor: s-au ingrasat, au slabit, au crescut la o ferma al carei ingrijitor era de fapt angajat al Camerei de Comert Romania – Japonia...

        Pe langa capre mai erau niste struti care faceau oua dar din oua nu ieseau pui si din cauza asta afacerea nu mergea.

        Cineva voia sa creasca dropii pe care apoi sa le raspandeasca prin stepele patriei (citeste pe tarlalele nelucrate ale patriei), avand promisiune ferma de ajutor din partea lui Toni Grebla.

        Am vazut si fotografii cu niste caprite cu ugere atat de mari incat ziceai ca nu sunt naturale. Una dintre ele nu avea uger fiindca era evident ca era tap dar desi era evident a trebuit sa vedem poza respectiva de mai multe ori fiindca unii dintre telespectatori se prind probabil mai greu iar altii sunt foarte curiosi.

        Moderatorul insista asupra faptei deosebit de grave comise de Toni Grebla in legatura cu caprele iar un fost consilier prezidential incerca sa o tempereze.

        Dar ce sa vezi ? Un pesedist (actual ministru pentru dialog social si fost ministru interimar in perioada scandalului plagiatului neglijabil din 2012) spunea ca trebuie sa ne intre bine in cap tuturor ca daca detinem nu stiu ce functie nu trebuie sa facem afaceri.

        Nemultumit de calitatea proasta a umorului am schimbat postul dar peste ce credeti ca am dat ? La o intalnire de bilant de la MapN, primul ministru povestea o scena din serialul american „House of Cards”.

        Si nu m-am uitat la televizor decat 15 minute.

Socoteala gresita

Am privit oarecum socat fotografiile pe care Traian Basescu le-a facu impreuna cu Elena Udrea. Las la o parte disputa privind dreptul presedintelui de a fi purtatorul unui mesaj electoral pentru un partid (fapt evident, in ciuda negatiilor) si ma minunez de socoteala pe care o face Traian Basescu.

O astfel de fotografie, facuta cu riscuri mari, ar putea fi motivata de dorinta de a transfera ceva bun din brandul „Basescu” care brandul „PMP”. Aici avem de analizat daca avem ce transfera in sensul mentionat sau daca nu cumva are loc un transfer invers. Sa presupunem insa ca socoteala e buna si cei care au incredere in presedinte vor avea incredere acum si in PMP. Vazand sondajele (http://www.stiripesurse.ro/sondaj-antonescu-la-egalitate-cu-udrea-in-topul-increderii/), putem spune ca mergem spre un maxim de 20%.

Ar mai fi o ipoteza. Aparitia presedintelui alaturi de Elena Udrea intr-o ipostaza electorala ar trebui sa ii avertizeze pe adversarii acestei doamne impotriva oricarei lovituri pe la spate (ma refer la lovituri miselesti).

Aceasta socoteala nu tine cont insa de un risc care dupa parerea mea este major: asocierea Basescu – Udrea este ea insasi un brand si unul caruia nu ii gasesc atribute pozitive (ma refer, bineinteles, la perceptia publicului, singura care conteaza). Cu alte cuvinte, comunicand aceasta asociere, presedintele face un rau PMP. Presedintele si isi face un rau si siesi – ocazie de care adversarii sai vor profita din plin.

Cameleonul

        Domnul Crin Antonescu e in ofensiva. A iesit de la guvernare, a demisionat din functia de presedinte al Senatului si ii spune vorbe grele lui Victor Ponta. In mod evident, profita de degringolada din partidele care se dau de opozitie pentru a prelua rolul de lider al opozitiei si a-si recastiga electoratul pierdut. Acum un an, omul acesta spunea vorbe grele la adresa Uniunii Europene, sarea neconditionat in apararea tuturor penalilor si critica dur justitia, DNA-ul si pe oricine indraznea sa pronunte cuvantul „coruptie”, il ridica in slavi pe Victor Ponta si sustinea toate masurile populistele ale guvernului USL. Astazi s-a intors la 180 de grade si ceea ce spune este exact pe dos.

         Oare domnul Antonescu are sanse sa pacaleasca pe cineva ? (daca acum nu incearca sa pacaleasca pe cineva inseamna ca a pacalit pe multi intre momentul formarii aliantei cu PSD si momentul ruperii USL). Discursul sau frumos, cu intonatii si intoarceri ca la Ploiesti, va convinge pe cineva ca PNL este un partid de dreapta, care se opune PSD si politicii acestui partid ?

         Care sa fie motivul rupturii dintre Crin Antonescu si Victor Ponta ? Faptul ca Iohannis nu a fost acceptat sa fie in acelasi timp vicepremier si ministru de interne ? Cum se explica faptul ca, in ciuda injuraturilor (cam cuminti) ale lui Antonescu la adresa lui Ponta, PSD are o reactie ponderata ?

         Unii spun ca PSD doreste sa arate ca Antonescu este cel care a rupt USL-ul, in asa fel incat acesta sa piarda din electorat. Dar nu vedeti ? Din momentul rupturii, Antonescu a abandonat electoratul USL si se adreseaza deja altui electorat deci nu si-a facut niciun minut probleme de electoratul pierdut !

         Imi este teama ca acest spectacol are ca personaj central un cameleon mutant, care are doua randuri de piele. Pentru mine cel mai ingrijorator nu este faptul ca si-a schimbat brusc opiniile si incearca sa pacaleasca pe cineva cu asta ci banuiala ca in spatele acestei schimbari se afla o manevra mult mai ticaloasa.

         Sa zicem ca o miza cheie pentru USL este sa obtina un numar cat mai mare de locuri in Parlamentul European. Asta le-ar aduce mai multa liniste pentru ca nu ar mai avea cine sa mearga acolo si sa povesteasca intregii Europe despre hotiile din Romania. De unde sa iei mai multe mandate ? In mod evident, de la electoratul de dreapta care nu ar merge pe mana USL. Si atunci, solutia este urmatoarea: PSD si PNL se cearta, USL se rupe, PSD isi pastreaza electoratul USL, PNL face galagie in opozitie si recastiga din electoratul de dreapta si atunci la alegerile europarlamentare PSD (si ce a ramas din USL) plus PNL au sanse ca impreuna sa castige majoritatea covarsitoare a mandatelor. Dupa alegerile europarlamentare, in mod logic, Ponta si Antonescu se vor impaca si USL se va reface, avand aproape toate mandatele de europarlamentari, asigurandu-si astfel linistea in tara pentru orice manevre.

Creatorii de saracie

   Suntem un popor creativ. Noi am inventat stiloul, avionul care se ridica de la sol prin mijloace proprii de bord, insulina, ba am citit undeva ca Marie Curie si-a bazat descoperirile pe munca unei asistente romance.

   Ce ne facem insa cu cei care creeaza saracie si ameninta prin imensa lor putere de munca si prin tenacitatea nemaivazuta viata romanilor ? Sunt multi, cata frunza si cata iarba (fiindca au adunat pe langa ei ieniceri caliti in luptele cu salamul de soia si mai apoi cu burghejii care ne furau tara) si lupta pe doua fronturi.

    Primul front este deschis de cei care sunt vajnicii urmasi ai geniului din Carpati. Sunt oameni care ii conduc pe altii având drept singura strategie pe cea a voievozilor din filmele istorice romanesti: „Dupa mineeeee !”. Ca sa faca ceva, acesti oameni minunati nu au nevoie de sfaturi sau de vreo documentare. Ei stiu tot si sunt constienti de capacitatea lor de a genera idei geniale la minut. Si oricum, îi pun pe altii sa faca, indiferent cât de nastrusnice le sunt ideile. Ce daca nu iese bine ? Ei sunt conducatorii asa ca, fraierilor, mai incercati o data. Si inca o data. Si inca o data. Si inca o data. Pâna la urma iese ceva si fraierii incep sa construiasca. La jumatatea constructiei insa, conducatorul isi da brusc seama ca totul se poate altfel asa ca le cere fraierilor sa abandoneze lucrarea si sa o ia de la inceput. Si tot asa, iar si iar. Daca într-un sfârsit iese ceva, maretii lideri scot pieptul inainte si ridica nasul spre cer: „Cine mai poate sa faca ce am facut eu ?”. Nu mai conteaza ceea ce se deconteaza: timp, energie si bani consumate în zadar pentru ceva ce se putea face mai bine, de zece ori mai repede si de zece ori mai ieftin. Nu conteaza decât ca pot sa arate: „Uite de am facut eu”. Nimeni nu are curaj sa le zica „Ai facut un lucru si ai ingropat alte noua”.

   Acele alte noua lucruri nu le vom mai avea pentru ca materia din care puteau fi plasmuite (bani, timp, energie si nu în ultimul rând, capacitatile pierdute prin demotivarea fraierilor care l-au urmat pe conducator) nu mai exista, a fost distrusa prin grija conducatorului. Rezultatul : 10% s-a acumulat, 90% s-a risipit. Calea sigura spre saracie.

   Pe al doilea front se afla in plina ofensiva hotii neaosi: hoti de rând, hoti coborâti din bancurile care preamareau pe românul – hot, hotii apolitici si hotii politici. Acestia sunt cei care consuma din putinul care se creeaza prin zbaterile descrise mai sus.

Unii iti fura din casa, iti fura din buzunare, iti fura contul de e-mail sau pin-ul cardului. Ei iti intorc casa pe dos, te lasa o luna fara bani, fara prieteni [...] si pentru totdeauna fara incredere. Ei castiga 1.000 de lei si distrug 10.000.

   Altii fura uzine: le aduc la dimensiuni de 100 de ori mai mici decât erau initial, si apoi le cumpara sau le vând (contra spaga). Ei câstiga un milion si in acelasi timp distrug o suta de milioane. Cine pierde aceste o suta de milioane ? Tara, adica România ??? Aveti cumva un zâmbet in coltul gurii sau in creier, acolo unde este centrul de analiza al simtului anti-fraier ? Atunci nu o sa raspundem direct la intrebare ci o sa spunem ca acele o suta de milioane ar fi ramas in economie si s-ar fi dus in salarii, profituri, impozite, pensii, actiuni sociale . Acei bani ar fi fost una din materiile prime folosite pentru a ne face un viitor mai bun.  Acei bani ne-ar fi ramas noua, cei care avem nevoie de salarii, pensii, profituri, actiuni sociale, cei care avem nevoie de siguranta zilei de mâine pentru a ne elibera eforturile creative, caramizi numai bune pentru a face lumea mai buna.

    Unii fura din uzine. O spaga aici, o spaga acolo. Nu e mult, nu se vede, si pare a fi singura cale pentru a-si face o viata decenta. Ce inseamna, o viata decenta ? O casa, o masina smechera, concedii in strainatate. In total vreo 300.000 euro adunati in câtiva ani. Cu o spaga aici, o spaga acolo. Si una sau doua firme in faliment sau cu profitul redus drastic. Asta se traduce in eliminarea potentialului unei firme (de un milion, doua, trei sau chiar zeci de milioane) de a produce valoare. Este ca si cum aceste milioane ar fi pierdute, ca si cum munca celor din firma respectiva ar fi pierduta. Pentru câteva sute de mii de euro.

    In final îi vom prezenta pe hotii cei mai versati. Ei distrug o tara pentru a câstiga un milion. Ei lasa someri un milion de oameni pentru a câstiga un milion. Ei câstiga votul a un milion de oameni cu o suta de lei adaugata la pensie (nu dau de la ei, ca n-ar da nici atâta), cu o înjuratura într-un tabloid adresata celor ce nu au puterea sufleteasca sa le raspunda cu aceeasi moneda sau facând cu ochiul celor care se topesc de admiratie. Admiratie care se transforma usor-usor in dorinta de a intra in rândul acestei clase atotputernice: cei care au bani si îsi pot însusi orice.

    Îsi pot însusi orice si poate chiar în momentul acesta, in care citesti sau scrii, se gândesc sa te aiba pe tine. Sa citesti pentru ei, sa scrii pentru ei, sa muncesti pentru ei.

Mai este nevoie de bilant ? La câstiguri avem: 1.000 plus 1.000.000 plus 300.000 plus mai multe milioane. La pierderi avem: 10.000 plus zeci de milioane plus zeci de milioane plus o tara. Sa fie de la noi ?